Definita cuvantului prepeleac
prepeleác (prepeléci), s. m. – 1. Par cu crăcane, pentru a servi drept suport. – 2. Stîlp, scară. – Var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvîntul nu a fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *prepeljakŭ „mobilă pe care se așază prepelițele”, cf. prepeliță, dar această ipoteză nu este convingătoare. Ca obiect servește pentru a așeza pe crăcile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fîn, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac ‹ perpeli „a se arde, a se prăji”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prepeleac
austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan. Vezi definitia »
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop. Vezi definitia »
hac (hácuri), s. n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakk „drept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383). Vezi definitia »
DEMONIÁC, -Ă adj. Demonic. [Pron. -ni-ac. / cf. fr. démoniaque, it. demoniaco]. Vezi definitia »
RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack]. Vezi definitia »