Definita cuvantului preș
preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu preș
leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium. Vezi definitia »
COMPLETÁȘ, completași, s. m. (Înv.) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă. – Completa + suf. -aș. Vezi definitia »
sihlíș, sihlíșuri, s.n. (reg.) loc acoperit de o pădure deasă, de sihlă. Vezi definitia »
ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș. Vezi definitia »
ZULÚȘ, -ȘĂ, zulúși, -e, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) Care aparține unei populații negroide din Africa australă, din grupul bantu. · s.f. Limbă vorbită de zuluși. (din fr. zoulou) Vezi definitia »