Definita cuvantului pribeag
pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pribeag
CRONOFÁG, -Ă adj. (fam.) consumator de timp. (< crono- + -fag2) Vezi definitia »
AREOPÁG s.n. (La atenieni) Tribunal suprem care supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave. ♦ (Fig.) Reuniune de savanți; adunare de magistrați, de judecători. [Pron. -re-o-, pl. -guri. / < fr. aréopage, it. areopago < gr. Areiopagos < Areios – Ares, zeul grec al războiului, pagos – colină]. Vezi definitia »
TERMITOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu termite. (< fr. termitophage) Vezi definitia »
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage. Vezi definitia »
chitonág s. m. – Dulceață de gutui. Fr. cotignac (Cihac, II, 132; DAR). Vezi definitia »