STEGOCEFÁLI s.m.pl. Ordin de amfibieni primitivi fosili din era paleozoică, având craniul acoperit cu plăci osoase; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. stegocefal. / < fr. stégocéphales, cf. gr. stegos – acoperiș, kephale – cap]. Vezi definitia »

BERITAȘVILI (BERITOV), Ivan Solomonovici (1884-1974), fiziolog gruzin. Lucrări privind activitatea neuropsihică, coodonarea musculară și mecanismele fiziologice ce stau la baza comportamentului vertebratelor superioare. Vezi definitia »

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele¹ în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă¹. Cf. bg. veslja, scr. vesliti. Vezi definitia »

hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”. Vezi definitia »

ȚÂGÂLÍ, țâgâlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciupi, a ciuguli. Vezi definitia »