Definita cuvantului prichici
prichíci (prichíciuri), s. n. – (Mold.) Poliță, raft de horn. – Var. Trans. prepici. Maram. priptici. Sl., cf. sb. pripecak „marginea din față a hornului”, ceh. pripecek „bancă de cărămizi lîngă vatră” (Cihac, II, 249; Tiktin), din sl. pesti, peką „a frige”. – Der. din rut. prykydka „înnăditură” (Candrea) nu este probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prichici
străpăcí, străpăcésc, vb. IV (reg.) a pierde fără rost. Vezi definitia »
scîncí (-césc, -ít), vb. – 1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – Var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creație expresivă. Der. din sl. skučati „a lătra” (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác „a geme”, este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul. – Der. scîncet, s. n. (geamăt; tînguit); scînceală, s. f. (scîncet). Vezi definitia »
bîrnáci (-ce), adj. – Oacheș, brunet. Mag. barnás (Cihac, II, 479; Berneker 44; Gáldi, Dict., 104), de unde provin și rut. barná „(bou) negru”, slov. barnavý „oacheș, brunet”. Se folosește în Trans., împreună cu dim. bărnuț, adj. (oacheș, brunet). Vezi definitia »
pităcí, pităcésc, vb. IV (înv.) a acorda cuiva pitac (decret) de boierie. Vezi definitia »
tohocí, tohocésc, vb. IV (reg.) a (se) zdrobi, a (se) fărâmița. Vezi definitia »