Definita cuvantului prieten
priéten (priéteni), s. m. – Amic. – Var. înv. priiaten, Mold. prietin, Trans. pretin, Olt. preten. Sl. prijateli (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291), cf. bg. prijatel (› mr. priiatil), sb., cr. prijatelj. Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explică prin analogie cu ieftin, se datorează mai curînd unei confuzii cu sl. prijętinŭ „plăcut”. – Der. prietenă, s. f. (amică); prietenesc, adj. (amical); prietenește, adv. (ca un prieten); prietenie, s. f. (amiciție); prietenos, adj. (amical, afabil); prieteșug, s. n. (prietenie); împrieteni, vb. (a se face prieten, refl., a lega prietenie); neprieten, s. m. (dușman); neprietenos, adj. (vrăjmaș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prieten
sutien Vezi definitia »
METILÉN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie colorantă albastră, folosită în vopsitorie și ca dezinfectant. (< fr. méthylène, germ. Methylen) Vezi definitia »
METILBENZÉN s.m. Toluen. (din fr. méthylbenzène) Vezi definitia »
green4552dexonline.ro Vezi definitia »
FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care, în contact cu aerul, produce fum abundent sau ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar. – Din fr. fumigène. Vezi definitia »