REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar. Vezi definitia »

CENTIÁR s.m. Măsură subdivizionară pentru terenuri, care reprezintă a suta parte dintr-un ar; metru pătrat. [Pron. -ti-ar. / < fr. centiare]. Vezi definitia »

IERBÁR¹, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier). Vezi definitia »

cărturár (cărturári), s. m. – Învățat, persoană cultă, erudit. De la carte, prin intermediul unei der. neclare. Tocmai datorită acestei dificultăți, se explică de obicei cu der. de la ngr. ϰαρτουλάριος „secretar, condeier” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; DAR). Totuși, semantismul este dificil și, pe de altă parte cărturăreasă se poate explica numai plecînd de la cărți „cărți de joc”. Trebuie plecat probabil de la imaginea unui pl. *cărturi (la fel cu cărnuri) care, chiar fără să se fi folosit, a permis der. cu ajutorul suf. -ar. Derivările pe baza pl. sînt frecvente, cf. gînd › gînduri, › îngîndurat, timp › timpuri › timpuriu etc. V. și înfășura, înhăinura. – Der. cărturăreasă, s. f. (femeie care ghicește în cărți); cărturăresc, adj. (cult); cărturărie, s. f. (înțelepciune). Vezi definitia »

LACTOBÁR, lactobaruri, s. n. Local unde se servesc produse lactate. – Lacto- + bar. Vezi definitia »