Definita cuvantului prigoni
prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s. f. (persecuție), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s. n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparține perechii din mijloc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prigoni
CANELÓNI s.m. pl. Dreptunghiuri de aluat de tăiței, fierte în prealabil, apoi rulate în jurul unei umpluturi, respectiv tuburi de aluat gata preparate, apoi umplute, acoperite de obicei cu sos și gratinate – Din it. cannelloni. Vezi definitia »
ALÁNI s. m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I î. Hr. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa. – Din lat. alani. Vezi definitia »
GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan. Vezi definitia »
primení (primenésc, primenít), vb. – 1. A schimba, a substitui, a renova. – 2. A se schimba, a-și pune alte haine. – Var. primini, premeni, cu der. – Megl. primenés, priminiri. Sl. prĕmĕniti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 154; Șeineanu, Semasiol., 193; Berneker, II, 49; Conev 80). – Der. primeneală, s. f. (schimb, înnoire; rufe albe). – Cf. izmeni. Vezi definitia »
surdiní, surdinésc, vb. IV (reg.; despre oameni) a angaja (la lucru). Vezi definitia »