Definita cuvantului prigori
prigorí (prigorésc, prigorít), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prigori
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re1- + căsători. Vezi definitia »
temerari Vezi definitia »
șmotrí, șmotrésc, vb. IV (înv.) 1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta. 2. (despre soldați) a instrui (cu asprime). 3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva). 4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni. 5. (reg.) a bate (pe cineva). Vezi definitia »
píchiri!1 interj. (reg.; adesea repetat) 1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei). 2. cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă. Vezi definitia »
zorí2 (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă Vezi definitia »