Definita cuvantului prigori
prigorí (prigorésc, prigorít), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prigori
EURI- elem. „larg, cuprinzător, vast”. (< fr., germ. eury-, cf. gr. eurys) Vezi definitia »
sclăfărí, sclăfărésc, vb. IV refl. (înv.) a râde, a surâde. Vezi definitia »
cercuri mici (le corespunzatoare paralelelor sferice care rezulta din intersectia sferei cu planul perpendiculare pe suprafata acesteia si respectiv pe diametrul ei) de pe sfera si imaginile lor de pe harta Vezi definitia »
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. scr. balakati. Vezi definitia »
ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alócurea adv.] – Din a2 + locuri. Vezi definitia »