Definita cuvantului prihană
prihánă (prihắni), s. f. – 1. (Înv.) Acuzație, vină. – 2. Pată, defect, cusur, meteahnă. Sl. dar lipsește etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicată. – Der. prihăni, vb. (a păta); prihanie, s. f. (pată, dezonoare); neprihănit, adj. (pur, curat, cast).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prihană
OMFALÍTĂ s. f. inflamație a regiunii ombilicale. (< fr. omphalite) Vezi definitia »
ALDÓZĂ, aldoze, s. f. (Chim.) Monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil (2) caracteristică aldehidelor. – Din fr. aldose. Vezi definitia »
MAZÉTĂ s.f. Jucător slab, care face greșeli la jocul de cărți, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neîndemânatic. [< fr. mazette]. Vezi definitia »
MNEMOTÉHNICĂ, mnemotehnici, s.f. – V. mnemotehnic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
hígă s.f. (înv.) specie de pește. Vezi definitia »