Definita cuvantului prii
prií (-iésc, priít), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prii
ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui. Vezi definitia »
Anomalii Vezi definitia »
ií vb. IV (înv.) A merge, a se duce. Vezi definitia »
VESTÁLII s.f. pl. Serbări în cinstea zeiței Vesta, celebrate la romani la 15 iunie. [< fr. vestalies, cf. lat. vestalia]. Vezi definitia »
CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires. Vezi definitia »