nămânjí, nămânjésc, vb. IV (reg., înv.) a murdări, a mânji. Vezi definitia »

RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I. Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din răboj. Vezi definitia »

KANJÍ s. n. 1. Sistem ideografic de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba chineză, modificate din acestea sau similare cu ele. 2. Oricare dintre caracterele acestui sistem. (cf. engl. kanji < cuv. jap. kanji = caracter han < chin. hànzì) [Pr.: kan-ji] Vezi definitia »

MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. – Din mreajă. Vezi definitia »

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag. Vezi definitia »