ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. Vezi definitia »

GRINDULÍȚĂ, grindulițe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduță. – Grindă + suf. -uliță. Vezi definitia »

METILAMÍNĂ s. f. amină primară, sub formă de substanță gazoasă, incoloră, solubilă în apă și alcool. (< fr. méthylamine) Vezi definitia »

HUMORÉSCĂ s. f. Mică compoziție instrumentală cu caracter sprinten și glumeț. – Din germ. Humoreske, fr. humoresque. Vezi definitia »

POLICLORÚRĂ s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure. Vezi definitia »