Definita cuvantului priu
príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu priu
TRANZITÓRIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care durează puțin timp. 2. (despre funcționarea unui sistem) caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius) Vezi definitia »
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĩu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii Vezi definitia »
chinargíu, chinargíi, s.m. (înv.) pescar. Vezi definitia »
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. Vezi definitia »
CÓNȘTIU, -IE, conștii, adj. (Latinism reg.) Conștient. – Lat. lit. conscius. Vezi definitia »