URCIOR², urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior¹). Vezi definitia »

scămătór, scămătoáre, s.n. (reg.) unealtă cu care se freacă pielea de oaie pentru a o curăța de lână și pentru a o întrebuința ca învelitoare pentru brânza de burduf. Vezi definitia »

AMÓR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine. – It. amore (lat. lit. amor). Vezi definitia »

AJUSTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în operații de ajustare a diferitelor piese. [Cf. fr. ajusteur]. Vezi definitia »

DEZBRĂCĂTÓR, -OÁRE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează, jefuiește. – Din dezbrăca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »