Definita cuvantului proclet
proclét (proclétă), adj. – Blestemat, afurisit. Sl. proklętŭ, din klęti „a blama, a detesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Bărbulescu, Arhiva, XLII, 204). – Der. procleți vb. (a afurisi); triclet (var. treclet), adj. (afurisit), din sl. triklętŭ „de trei ori afurisit”; procleț(en)ie, s. f. (înv., blestem).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu proclet
AVAET (HAVAÉT) (‹ tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe. Vezi definitia »
CARÉT, careți, s. m. Broască țestoasă comestibilă din mările calde lungă de 60-80 cm, înotătoare, din a cărei carapace cornoasă se obține bagaua (Eretmochelys imbricata). – Din fr. caret. Vezi definitia »
PROXENÉT, -Ă s.m. și f. Cel care mijlocește prostituția; codoș. [Cf. fr. proxénète, lat., gr. proxenetes]. Vezi definitia »
MULTIPLÉT, multipleți, s. m. (Fiz.) Grup de linii spectrale cu frecvențe foarte apropiate. – Din fr. multiplet. Vezi definitia »
CAIÉT, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hârtie, legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – După fr. cahier. Vezi definitia »