nămáie (-ắi), s. f. – (Banat) Oaie. – Mr. nămal’u, numal’u, megl. nămal’u. Lat. ănῑmālia (Pușcariu 1151; Candrea-Dens., 1200; REW 476), cf. parm. nimal, friul. nemal „bou”, v. fr. aumaille, sp. alimaña, port. alimanha, almanho „taur tînăr”. Pentru păstrarea cuvîntului în toponimie, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324. E dubletul lui animal, s. n., din fr. animal. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

GLOBULINURÍE s.f. Prezența globulinei în urină. [Gen. -iei. / < fr. globulinurie]. Vezi definitia »

BAZIOTRIPSÍE s.f. (Med.) Operație obstetricală constând în zdrobirea craniului fetal cu ajutorul unui instrument special în cazul când fătul nu poate fi extras prin craniotomie. [Pron. -zi-o-. / < fr. basiotripsie]. Vezi definitia »

GASTROHISTERECTOMÍE s. f. excizie a uterului pe cale abdominală. (< engl. gastrohysterectomy) Vezi definitia »