STRÍE s.f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase. 2. Leziune atrofică a pielii cu aspect liniar. V. vergetură. [< fr. strie, cf. lat. stria – brazdă]. Vezi definitia »

cîmpíe (câmpíi), s. f. – Cîmp, șes, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621), căci n ar fi lăsat urme în Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial. Vezi definitia »

SEISMOTAXÍE s. f. reacție pozitivă sau negativă a organismelor față de acțiunea unor agenți mecanici. (< fr. séismotaxie) Vezi definitia »

MEGIEȘÍE, megieșii, s. f. (Înv. și pop.) Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate; p. ext. vecinătate. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -ie. Vezi definitia »

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din fr. hiérarchie. Vezi definitia »