Definita cuvantului pronume
pronúme (pronúme), s. n. – 1. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat după paralelismul nom – nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, și sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puriști recomandă forma prenume, s. n., care se folosește numai pentru prenumele latine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pronume
CERȘITORÍME s. f. v. cerșetorime. Vezi definitia »
NÍME pron. neg. v. nimeni. Vezi definitia »
ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau gura unei adâncituri sau ape până în fundul ei. ♦ (Concr.) Parte scobită, adâncită. 2. Depărtare; p. ext. loc ascuns, depărtat. 3. Fig. Profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Din adânc2 + suf. -ime. Vezi definitia »
Nume propriu din Turka Vezi definitia »
prime-time s. n. (pub.) ore de maximă audiență (la radio, la televiziune). Vezi definitia »