Definita cuvantului proor
próor s. n. – 1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, cf. prooroc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu proor
LAMINATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor calificat în operații de laminare; laminorist. (< lamina + -tor) Vezi definitia »
PODIȘÓR, podișoare, s. n. (Înv. și reg.) Podeț. ♦ (Reg.) Dulap sau stelaj pentru vase, acte etc. – Pod + suf. -ișor. Vezi definitia »
RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur]. Vezi definitia »
dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. o b o r î. Vezi definitia »
noroc chior / orb / porcesc expr. noroc extraordinar. Vezi definitia »