căváliu s.m. (reg.) potcovar. Vezi definitia »

ȚIU², țiuri, s. n. (Reg.) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă, cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit, se desprind blocurile de gheață etc. 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă, folosită în dulgherie. 3. Târnăcop de oțel, de forma unei bare cu secțiune a pătrată, ascuțită la capete și puțin arcuită, folosit de mineri. – Et. nec. Vezi definitia »

BANCIU, Mircea Desideriu (1941-2005), inginer chimist român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la București. Cercetări de sinteză organică și mecanisme de reacție. Aplicații ale metodelor fizice în chimie. Vezi definitia »

URÁNIU s.n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium]. Vezi definitia »

TERITÓRIU s.n. Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparține unui stat, unei provincii, unui oraș, unei autorități etc. [Pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire]. Vezi definitia »