Definita cuvantului exuberanță
EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu exuberanță
proslávă s.f. (înv.) glorie, slavă deosebită. Vezi definitia »
avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram. Vezi definitia »
ANTIFRÁZĂ s.f. Mod de exprimare prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu un înțeles contrar celui obișnuit. [< fr. antiphrase]. Vezi definitia »
SUPRALUMÍNĂ, supralumini, s. f. (Rar) Oberliht. – Supra- + lumină. Vezi definitia »
suzétă s. f., g.-d. art. suzétei; pl. suzéte Vezi definitia »