TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć. Vezi definitia »

bobóc (bobóci), s. m. – 1. Floare care începe să se deschidă. – 2. Frumusețe, minunăție. – 3. Pui de rață sau de gîscă. – Mr. bubuche, megl. babuchie. Ngr. μπουμπούϰι (Cihac, II, 639; DAR), cf. alb. bubukje. – Der. îmboboci, vb. (a se deschide, a se desface), cf. mr. mbubuk isescu. Vezi definitia »

ZBANCIÓC s. n. (Bucov.) Cană (înaltă), urcior (1). (din ucr. zbanočok) Vezi definitia »

CAPÓC s. n. Fibră vegetală asemănătoare cu lâna, dar cu o rezistență redusă, obținută din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) și folosită ca umplutură la saltele, la plăpumi, la centurile de salvare etc. – Din fr. kapok, capoc, engl. kapok. Vezi definitia »

ANDRÓC s. n. Fustă din stofă de lînă croită și încrețită în talie, răspîndită în Cîmpia Dunării. Vezi definitia »