parigínă, parigíni, s.f. (înv.) sobă de fier cu foc continuu. Vezi definitia »

STRÓFĂ s. f. 1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa și epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha) Vezi definitia »

CONFERÉNȚĂ s. f. v. conferință. Vezi definitia »

FURNÍCĂ, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roșii, care trăiesc în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. ◊ Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ◊ Furnică albă = termită. [Pl. și: (rar) furnice] – Lat. formica. Vezi definitia »

ERITROLEUCÓZĂ s. f. eritroleucemie. (< fr. érythro-leucose) Vezi definitia »