INCANTÁȚIE, incantații, s. f. (Livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural). ♦ Fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Vezi definitia »

ACRONÍE s. f. lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia ideală a narării lor. (< acron/ic/ + -ie) Vezi definitia »

DEMONOGRAFÍE s. f. demonologie. (< fr. démonographie) Vezi definitia »

OTOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a urechii externe. (< fr. otoplastie) Vezi definitia »

MISANDRÍE s.f. Repulsie față de bărbați. [Gen. -iei. / < fr. misandrie, germ. Misandrie, cf. gr. misein – a urî, aner – bărbat]. Vezi definitia »