MEȘTERÁȘ, meșterași, s. m. (Rar) 1. Diminutiv al lui meșter. 2. (Rar; depr.) Om abil, șmecher. ♦ Artist lipsit de talent, de valoare, neînsemnat. – Meșter + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș. Vezi definitia »

piriúș, piriúșe, s.n. (reg.) lunecuș pe care se dau copiii iarna. Vezi definitia »

MIȘMÁȘ s.n. (Fam.) Vin amestecat cu apă minerală sau cu apă gazoasă; șpriț. ♦ (Fig.) Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală; amestecătură, încurcătură. [< germ. Mischmasch]. Vezi definitia »

BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi. Vezi definitia »