spoitoráș, spoitoráșe, s.n. (reg.; în sintagmă) spoitoraș micuț = pensulă. Vezi definitia »

VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos. Vezi definitia »

proțăpáș, proțăpáșe, s.n. (reg.) prăjină groasă de lemn fixată la dricul carului, al saniei, de care se prinde jugul; tânjală, turșug, oiște. Vezi definitia »

BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -iș. Vezi definitia »

SUTÁȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș. Vezi definitia »