DENÁR, denari, s. m. Monedă romană, de obicei de argint, în greutate de circa patru grame. ♦ Unitate monetară în unele țări europene, în evul mediu. [Var.: dinár s. m.] – Din lat. denarius, it. denaro. Vezi definitia »

-ÁR², -ÉR¹, -ÉRĂ, -IÉR³, -IÉRĂ, -ÓR⁴, -EZĂ¹ suf. „Referitor la...”; „cel (cea) care exercită o meserie, o funcție”, „care are calificare”. (din fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius = nume de agent) Vezi definitia »

HIPOFIZÁR, -Ă, hipofizari, -e, adj. Care aparține hipofizei, privitor la hipofiză. – Din fr. hypophysaire. Vezi definitia »

REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar. Vezi definitia »

BUDOÁR s.n. (Liv.) Salon intim de primire al unei femei (mai ales din așa-zisa înaltă societate). [Pl. -re-, -ruri. / < fr. boudoir]. Vezi definitia »