plecătúră, plecătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. îndoire, încovoiere, curbare. 2. înclinare spre ceva, atracție pentru ceva. 3. oaie care dă lapte; plecătoare, mânzare. Vezi definitia »

DOBORÂTÚRĂ, doborâturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură. Vezi definitia »

CARAGÁȚĂ, caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ♦ Expr. (Fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa. Vezi definitia »

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie. Vezi definitia »

pingălitúră, pingălitúri, s.f. (reg.) mâzgălitură. Vezi definitia »