ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya. Vezi definitia »

a strânge de coaie (pe cineva) expr. (vulg.) v. a strânge cu ușa (pe cineva). Vezi definitia »

SUPERINFÉCȚIE s.f. (Med.) Infecție supraadăugată, contractată de cineva deja infectat și încă nevindecat după prima infecție. [Gen. -iei. / < fr. superinfection]. Vezi definitia »

MESCHINĂRÍE, meschinării, s. f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție. 2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie. Vezi definitia »

ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvânt]. Vezi definitia »