Definita cuvantului puchini
puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puchini
BORROMINI, Francesco (Francesco Castelli, zis ~) (1599-1667), arhitect italian. Reprezentat la barocului tîrziu (bisericile San Carlino alle Quattro Fontane, San Ivo alla Sapienza, Sant’ Agnese, toate la Roma). Vezi definitia »
ciobăni, ciobănesc v. t. a viola. Vezi definitia »
UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus]. Vezi definitia »
ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga, a izgoni. – Sb. zagoniti. Vezi definitia »
TARSIÉNI s. m. pl. subordin de primate arboricole, nocturne, din terțiar, astăzi reprezentate prin tarsier. (< fr. tarsiens) Vezi definitia »