Definita cuvantului puișor
puișór (puișóri), s. m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puțin folosit cu acest sens, și acesta din sb. pulja (Candrea); tc. ‹ pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puișor
imătór, imătoáre, (înv.) care murdărește, care mânjește. Vezi definitia »
DEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ◊ (despre conturi) în care debitul2 (2) depășește creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor) Vezi definitia »
FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor. Vezi definitia »
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor. Vezi definitia »
șerbitór, șerbitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește. Vezi definitia »