Definita cuvantului pulă
púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pulă
CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit. – Din clăpăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine. Vezi definitia »
AGENTÚRĂ s.f. 1. Serviciu de informare, de spionaj aflat în slujba unui stat străin, a unor grupuri financiare sau politice străine. 2. Casă de afaceri în țările capitaliste, condusă de un agent (1); Afacerile efectuate de o astfel de casă; agenție. [Var. aghentură s.f. / < germ. Agentur]. Vezi definitia »
fliúșcă, fliúște, s.f. (reg.) 1. un sfert de litră de rachiu; ciocănel. 2. câine care latră urât, aulind. 3. femeie stricată. Vezi definitia »
SARCOLÉMĂ s.f. Membrană periferică a fibrelor musculare striate. [< fr. sarcolemme, cf. gr. sarx – mușchi, lemma – teacă]. Vezi definitia »