Definita cuvantului pulpă
púlpă (púlpe), s. f. – 1. Ansamblu anatomic format din mușchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Țesut moale și cărnos al fructelor. – 5. Țesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe. – Der. pulpar, s. n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre. – Cf. pulpană.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pulpă
MONOȘÍNĂ, monoșine, s. f. Cale de rulare pentru tracțiune terestră sau suspendată care folosește o singură șină; monorai. – Mono- + șină (după fr. monorail). Vezi definitia »
zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe Vezi definitia »
STIGMATOMICÓZĂ s. f. boală criptogamică produsă de înțepăturile unor dăunători animali. (< fr. stigmatomycose) Vezi definitia »
BĂRBIERÍȚĂ, bărbierițe, s. f. (Înv., rar) Frizeriță. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier + suf. -iță. Vezi definitia »
a avea o lampă arsă expr. a fi nebun Vezi definitia »