Definita cuvantului pungă
púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț ‹ de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pungă
MACROFLÓRĂ, macroflore, s. f. Totalitatea plantelor mari care cresc într-o anumită regiune. – Macro1 + floră. Vezi definitia »
ENÍGMĂ s. f. 1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă. (< fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma) Vezi definitia »
COÁRDĂ1, coarde, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. ◊ Expr. (Fam.) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată. ♦ (La pl.) (Grup de) instrumente muzicale cu strune. ◊ Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate. 2. Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc. 3. (Mat.) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc. 4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei. 5. (La pl.) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring. 6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni. 7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței de vie. ♦ Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri. 8. (Pop.) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări). 9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat. 10. (Pop.) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [Pl. și: corzi] – Lat. chorda (cu unele sensuri după fr. corde). Vezi definitia »
PETROGLÍFĂ s.f. Rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau rudimentar sculptată manual. ♦ Desen incizat pe o rocă. [< fr. pétroglyphe]. Vezi definitia »
NEVESTÍCĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă; nevăstuică. [Pl. și: nevestele] – Nevastă + suf. -ică. Vezi definitia »