Definita cuvantului punte
púnte (púnți), s. f. – 1. Pod îngust. – 2. Plută de candelă. – 3. Platforma unei mori de apă. – 4. Platforma unei ambarcații. – 5. Traversă care susține cele două brațe ale ferăstrăului de mînă. – 6. În mitologia populară ultima vamă a morților, situată pe un pod deasupra iadului, în care cad sufletele păcătoșilor. – Mr. punte, megl. punti. Lat. pǒntem (Pușcariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), cf. vegl. puant, it., port. ponte, prov., fr., cat. pont, sp. puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod. – Der. puntaș s. m. (înv., tîmplar constructor de punți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu punte
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; locul unde se face fecundarea. – Bg. boište, sb. bojište. Vezi definitia »
PERCEPTIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi perceptibil (1). – Din fr. perceptibilité. Vezi definitia »
CHELICERÁTE s. n. pl. subîncrengătură a artropodelor, clasa arahnidelor, prevăzute cu chelicere. (< fr. chélicérates) Vezi definitia »
SUAVITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, gingășie, finețe. [Pr.: su-a-] – Din fr. suavité. Vezi definitia »
ORIZONTALITÁTE s. f. Însușirea de a fi orizontal; poziție, așezare sau direcție orizontală. – Din fr. horizontalité. Vezi definitia »