HEMATOTERAPÍE, hematoterapii, s. f. (Med.) Administrare de sânge în scop terapeutic; hemoterapie. – Din fr. hématothérapie. Vezi definitia »

TONOSCOPÍE s. f. examen oftalmoscopic al pulsațiilor arterei retiniene, pusă în evidență printr-o presiune asupra globului ocular. (< fr. tonoscopie) Vezi definitia »

HIDROMETALURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase. [Gen. -iei. / cf. fr. hydrométallurgie]. Vezi definitia »

ORTOLOGÍE s.f. Arta de a vorbi corect. [Gen. -iei. / < fr. orthologie, cf. gr. orthos – drept, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

COPROFILÍE s. f. perversitate cu atracție pentru excremente; scatofilie. (< fr. coprophilie) Vezi definitia »