Definita cuvantului puțin
puțín (puțină), adj. – Insuficient, redus. – Mr. p(u)țîn, psîn, megl. puțǫn, istr. puțin. Origine obscură. Provine fără îndoială din rădăcina expresivă *piț-, cf. puță, dar der. nu este clară. Cf. lat. med. pusinnu, pittinus „mic”, și toate cuvintele romanice care exprimă această idee și care în general sînt puțin clare. Pentru comparativul mai puțin, cf. sard. prus pagu ‹ plus paucum. În general se încearcă să se explice acest cuvînt în două feluri: pornind de la paucus, prin intermediul unui der. *paucinum (Cipariu, Gram., II, 347; Pascu, I, 150), sau pornind de la putus, prin intermediul lui *putinus (Meyer, IF, VI, 122; Candrea, Rom., XXXI, 314; Pușcariu 1418; Loewe 57; REW 6550). Der. puțintel (f. puțintea, puțintică), adj. (nițel), probabil formă disimilată a lui *puțincel (Pușcariu, Dacor., I, 326); puținătate (var. puținime, puțintime), s. f. (cantitate mică); împuțina, vb. (a reduce, a micșora).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puțin
SUPRAÓRDIN s. n. (biol.) diviziune care cuprinde mai multe ordine înrudite. (după fr. super-ordre) Vezi definitia »
FIN, -Ă adj. 1. subțire, delicat. ◊ mărunt. ◊ curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț. (< fr. fin) Vezi definitia »
ghiorghín, ghiorghíni, s.m. (reg., înv.) arbust spinos din familia rozaceeelor, cu flori albe frumos mirositoare și cu boabe roșii, gustoase. Vezi definitia »
pichirín, -ă, s.m. și f. (reg.) pui mic de găină pitică; pichirică. Vezi definitia »
CAIN [kein], James (1892-1977), scriitor american. Romane polițiste („Poștașul sună întotdeauna de două ori”). Vezi definitia »