Definita cuvantului răbui
răbuí (-uiésc, răbuít), vb. – (Mold.) A gresa, a unge, a da cu ceară. Probabil din germ. reiben „a freca” (Candrea). – Der. răbuială, s. f. (grăsime, ceară).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răbui
ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui. Vezi definitia »
răncăluí (-uésc, -ít), vb. – A rage, a mugi. Creație expresivă, cf. boncălui. Vezi definitia »
CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere. Vezi definitia »
ASMĂȚÚI s. m. V. hasmațuchi. Vezi definitia »
ALBÚI, -ÚIE, albui, adj. Albicios. – Din alb2 + suf. -ui. Vezi definitia »