Definita cuvantului rădăcină
rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rădăcină
zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére Vezi definitia »
PEDIOGENÉZĂ s.f. v. pedogeneză (2). Vezi definitia »
PODÍȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval. ♦ (Pop.) Bac. 2. Platformă de scânduri care servește ca loc de lucru sau de observație. ♦ (Rar) Estradă. ♦ (Rar) Palier. – Pod + suf. -ișcă. Vezi definitia »
TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură. Vezi definitia »
SLUGĂREÁLĂ s. f. (Rar) Faptul de a slugări; slugărie. ◊ Loc. adj. De slugăreală = bun pentru a deveni slugă, pentru a fi folosit la diferite servicii. – Slugări + suf. -eală. Vezi definitia »