Definita cuvantului rădăcină
rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rădăcină
CATAMNÉZĂ s. f. studiul evoluției unei boli după datele obținute de la bolnav, după ieșirea din spital. (< fr. catamnése) Vezi definitia »
subvátră, subvétre, s.f. (reg.) cotlon (la vatra țărănească) sau firidă făcută alături de vatră pentru lemnele de foc; spațiu dintre sobă și perete pe care se stă, se doarme etc. Vezi definitia »
CONTÉSĂ, contese, s. f. Soție sau fiică de conte. – Din fr. comtesse, it. contessa. Vezi definitia »
BLÚZĂ, bluze, s. f. Obiect de îmbrăcăminte care îmbracă partea de sus a corpului, până la talie. ♦ Haină purtată vara de militari. ♦ Îmbrăcăminte de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. – Fr. blouse. Vezi definitia »
PEBRÍNĂ s. f. boală infecțioasă a viermilor de mătase, prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. (< fr. pébrine) Vezi definitia »