Definita cuvantului rădăcină
rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rădăcină
OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”. Vezi definitia »
LIPOGENÉZĂ s. f. producerea de lipide în organismele animale și vegetale. (< fr. lipogenèse) Vezi definitia »
MUREȘEÁNCĂ, mureșence, s. f. 1. Femeie care locuiește în regiunea Mureșului sau este originară din această regiune. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodic după care se execută acest dans. – Mureșean + suf. -că. Vezi definitia »
merendíță, merendíțe, s.f. (reg.) ștergar (cu înflorituri) în care se învelește la țară merindea. Vezi definitia »
SINISTRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare psihică care apare după catastrofe sau după traume psihice, implicând pierderea capacității de muncă și inhibarea voinței. [< fr. sinistrose]. Vezi definitia »