Definita cuvantului răncălui
răncăluí (-uésc, -ít), vb. – A rage, a mugi. Creație expresivă, cf. boncălui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răncălui
căpălui, căpăluiésc, vb. IV (înv.; reg.) a săpa. Vezi definitia »
fărtăluí, fărtăluiésc, vb. IV (reg.) a fărtoi (v.). Vezi definitia »
DEZALCĂTUÍ, dezalcătuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desface în părțile din care a fost alcătuit; a (se) descompune. – Din des1- + alcătui. Vezi definitia »
clipuí, clipuiésc, vb. IV (reg.) a câștiga ceva cu țârâita, pe-ndelete. Vezi definitia »
ciumurluí, ciumurluiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva). 2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia. Vezi definitia »