Definita cuvantului ranț
ranț (-țuri), s. n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ranț
șteanț, ștéanțuri, s.n. (reg.) cascadă. Vezi definitia »
LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț. Vezi definitia »
CRANȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un ronțăit. – Onomatopee. Vezi definitia »
PODÚȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc. Vezi definitia »
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec. Vezi definitia »