Definita cuvantului răpciugă
răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răpciugă
JIRBIÚȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie1. [Pr.: -bi-u-] Vezi definitia »
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.). Vezi definitia »
AVANSCÉNĂ s.f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate în imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scène]. Vezi definitia »
IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia. Vezi definitia »
șpițbárbă s.f. (reg.) barbișon. Vezi definitia »