Definita cuvantului răpciugă
răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răpciugă
AUTOHEMOLÍZĂ s. f. distrugere a hematiilor de către propriul ser al bolnavului. (< fr. autohémolyse) Vezi definitia »
MONOCULTÚRĂ s. f. 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantații (de cafea, cacao etc.). (< fr. monoculture) Vezi definitia »
hoșcotínă, hoșcotíne, s.f. (reg.) babă, băbârcă, hoancă, hârcă, hoarcă, hoanghină, baborniță. Vezi definitia »
DIORÁMĂ s. f. 1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur împrejurul unei încăperi circulare, din centrul căreia spectatorul privește imaginile, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real. 2. reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, în muzeele de științe naturale. (< fr. diorama) Vezi definitia »
PANÁDĂ s.f. (Rar) Supă falsă preparată dintr-o fiertură de pâine, unt și lapte. [Pl. -de. / < fr. panade]. Vezi definitia »