Definita cuvantului răsări
răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolți, a miji, a crește (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieși stelele și luna. – 3. A-și croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a crește (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neașteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Pușcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeață seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” și „a pune sămînța în pămînt”. – Der. răsărit, s. n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s. f. (înv., apariția soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s. f. (tresărire). – Cf. sări.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răsări
ÎNTREZĂRI vb. IV. tr., refl. A (se) vedea în chip vag, a (se) zări în treacăt. [P.i. -resc. / < între- + zări, după fr. entrevoir]. Vezi definitia »
smórfuri s.n. pl. (înv.) 1. mofturi, fasoane. 2. strâmbături, scălâmbăieli. Vezi definitia »
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Inv.; despre țări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). Vezi definitia »
praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea. Vezi definitia »
structuri sferice care rezulta prin invaginararea locala a celulei;au o plasticitate structurala si functionala,fiind implicati in mai multe procese intracelulare,printre care si respiratia. Vezi definitia »