SAMBÚC I. s.n. punte volantă a unei mașini de război medievale, care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetății asediate. II. s.f. un fel de harfă cu patru coarde, la greci. (< fr. sambuque, lat. sambuca, gr. sambuke) Vezi definitia »

năúc (năúcă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭ „neștiutor”, din učiti „a învăța” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk și ucenic. – Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeață a sl. naučiti „a învăța, a studia”; năuceală, s. f. (zăpăceală); năucie, s. f. (zăpăceală); năucește, adv. (prostește). Vezi definitia »

NANSÚC s.n. (Text.) Țesătură foarte subțire de bumbac sau de mătase. [< fr. nansouk]. Vezi definitia »

sfândúc s.m. (reg.; în loc. adv.) ca din sfânduc = ca din senin. Vezi definitia »

băbălúc² / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f. Vezi definitia »