Definita cuvantului răscoli
răscolí (răscolésc, răscolít), vb. – 1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. – 2. A iscodi, a căuta. – 3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. – 4. A (se) răscula, a (se) revolta. Sl. raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der. răscol, s. n. (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din sl. raskolŭ „despărțire”; răscoală, s. f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl. raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, s. m. (schismatic rus), din rus. raskolĭnik; răscolitor, adj. (agitator, neliniștit). În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răscoli
a o tuli expr. a pleca repede și discret de undeva, a fugi. Vezi definitia »
sângeclí, sângeclésc, vb. IV (înv.) a strânge dări de pe un sangeac
(subdiviziune teritorial-administrativă a unui pașalâc sau vilaiet din imperiul otoman). Vezi definitia »
AZVÂRLÍ, azvấrl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] și zvârli. Vezi definitia »
isțelí, isțelésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) vindeca, a se mântui. 2. a îndrepta, a repara. Vezi definitia »
ORTOAMFIBÓLI s. m. pl. amfiboli care cristalizează în sistemul rombic. (< orto- + amfiboli) Vezi definitia »